La peste un an de aplicare a noului pachet de acte normative privind achizițiile publice, autoritățile contractante, operatorii economici, chiar și reprezentanții ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice) par depășiți de neclaritățile, problemele și nemulțumirile care parcă nu se mai sfârșesc. Și asta e valabil și pentru zona construcțiilor, poate chiar mai pregnant în acest sector.

Vorbim despre contracte de execuție, sau proiectare și execuție care, prin specificul lor, au un grad sporit  de complexitate, factori de risc, timp de derulare mai mare decât cele de furnizare sau servicii. Deci aceste contracte ar trebui să fie tratate corespunzător încă de la faza întocmirii documentației de atribuire, iar evaluarea ar trebui să se facă numai de experți în domeniu.

Realitatea cu care ne confruntăm este aceea că autoritățile – din lipsa experților tehnici, a  experienței în achiziții publice, de teama verificărilor din partea Curții de Conturi sau din cauza interpretabilității legislației  – ajung să atribuie contracte de zeci și sute de milioane de lei pe criteriul ”prețul cel mai scăzut”, în urma unui simulacru de evaluare, pentru valori care – în mod realist – nu acoperă nici măcar costurile de execuție în condițiile respectării obligațiilor de legalitate și calitate.

Dacă ar fi să facem un top trei al problemelor în atribuirea contractelor de lucrări, acesta ar putea arăta astfel:

1. Evaluare lipsită de profesionalism – majoritatea autorităților contractante nu apelează la experți cooptați și specializați. Comisia de evaluare. Ori, nu putem avea pretenția ca angajații de la o primărie să se priceapă și la IT, și la construcții de șosele sau stații de epurare. În cel mai bun caz din Comisie face parte un proiectant sau un absolvent al facultății de construcții, fără experiență de șantier, cu șanse minime de a evalua corect ofertele depuse de constructori, iar implicațiile unei evaluări necorespunzătoare sunt majore, chiar ”fatale” în perioada de implementare a proiectului. Dacă la această problemă adăugăm lipsa de profesionalism în întocmirea documentației de atribuire, în special a Caietului de sarcini și a contractului, este evident că lanțul erorilor va conduce la lucrări neterminate, costuri suplimentare, termene depășite, etc.
2. Contracte inechitabile, fără clauze de revizuire/ ajustare/ indexare. Introducerea acestora într-un contract de execuție ține strict de ”opțiunea” autorității contractante, care (experiența o arată) va alege calea cea mai simplă, respectiv ”fără clauze de revizuire/ ajustare/ indexare”. Ori, în realitate, contractul ar trebui să constituie un cadru flexibil, transparent, echitabil, care să răspundă variabilelor care pot apărea pe parcursul execuției.
3. Criteriului de atribuire ”prețul cel mai scăzut” – aproape generalizat pentru contractele de lucrări – În anul 2016 doar 9% din contractele încheiate, conform Raportului ANAP, pe categoria CPV lucrări de construcții au fost atribuite utilizând criteriul de atribuire cel mai bun raport calitate- preț, restul fiind atribuite pe baza criteriului prețul cel mai scăzut.

Există soluții –  apreciem noi – iar pentru rezolvarea acestor probleme Federația Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC)  face demersuri concrete, susținând, în acest sens, un dialogul permanent cu reprezentanții Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP). Trebuie să recunoaștem și să apreciem deschiderea acestora pentru situațiile practice pe care le-am supus dezbaterilor și intenția declarată de a  îmbunătăți legislația, chiar dacă, deocamdată impresia generală este că se bate pasul pe loc.

În rezolvarea primei probleme  identificate, credem că – în sprijinul activității Comisiilor de evaluare –  implicarea experților (tehnici) cooptați ar trebui să devină obligație legală, atât timp cât autoritatea contractantă nu are în comisie cel puțin un expert tehnic cu experiență de șantier (în cazul contractelor de lucrări). Această activitate ar trebui bugetată corespunzător, pentru că poate reduce semnificativ riscurile unei evaluări superficiale și problemele în implementare.

Există numeroase programe – unele derulate din fonduri europene – pentru creșterea capacității profesionale a autorităților contractante, dar acestea se referă strict la legislația achizițiilor, ori, pentru evaluare, cunoștințele tehnice/ experiența practică necesare nu pot fi obținute într-o sală de cursuri. Urmează, de asemenea, ca FPSC să se consulte cu reprezentanții ANAP, pentru a se întocmi  o bază de date cu experți tehnici care au pregătirea și experiența necesare.

Dacă ne referim la clauzele de modificare, credem că nu poate trece de ANAP, și nu poate fi lansată nicio procedură de execuție a lucrărilor, fără clauze de revizuire a prețurilor. De luni de zile susținem că nu pot fi lăsate la latitudinea autorităților contractante, sub formă de opțiune, condițiile de modificare a contractelor în cazul în care pe piață au apărut condiții diferite decât cele inițiale. Spre exemplu creșterea salariului minim pe economie ar trebui să ducă, practic automat, la modificarea valorii contractuale, fiind imposibil astăzi de a executa lucrări la o valoare fixă, stabilită cu 3 – 4 sau mai mulți ani înainte. ANAP a înțeles această realitate,  Ordinul 141/ 14.06.2017  ca și instrucțiunile pe care urmează să le emită par să vină în întâmpinarea rezolvării acestor probleme.

În ceea ce privește criteriul de atribuire, FPSC consideră că libertatea autorităților contractante de a cataloga un contract de lucrări ca fiind un contract simplu – la care se poate merge în continuare pe prețul cel mai scăzut – sau contract complex – pentru care este obligatorie stabilirea unor factori de evaluare suplimentari față de preț – este o eroare, deoarece  aceasta este o apreciere pur subiectivă.

Intenția Directivei UE este ca prețul cel mai scăzut să fie criteriul ”de excepție”, multe țări din UE excluzând, din start, posibilitatea atribuirii unui contract de lucrări altfel decât pe baza unui criteriu ”preț – calitate”. La noi se merge în continuare din inerție, pe ”preț”, ca și cum experiența anterioară nu ne-a învățat nimic.

Suntem în discuții cu ANAP pentru stabilirea unor factori de evaluare care să vină în sprijinul autorităților, dezorientate atunci când trebuie să renunțe la ”preț”, ca unic element de departajare a ofertelor.

Pe lângă factorii de evaluare propuși și agreați cu ANAP, cum ar fi: preț /cost, grad de adecvare și detaliere a graficului de execuție, calificarea personalului responsabil de proiectare / execuție, etc – susținem că unul din factori trebuie  să fie numărul de muncitori angajați în ultimul exercițiu financiar încheiat. Scopul ar fi să nu mai asistăm la contracte de lucrări atribuite unor firme de apartament, care nu au capacitatea reală de execuție a unui proiect. De asemenea, să nu mai încurajăm munca la negru și subcontractarea necontrolată.

Mai mult, considerăm că experiența privind execuția lucrărilor în România, pe baza legislației naționale, ar putea să fie un criteriu important de departajare, deoarece specificul și particularitățile legislative și relația cu autoritățile – oricât de europeni și de uniți suntem –sunt diferite de la o țară la alta. În aceste condiții, autoritățile beneficiare ar obține un avantaj evident dacă ar lucra cu un operator care a executat lucrări similare în țara noastră.

Ce putem spune în prezent este faptul că suntem în derivă, dar suntem, totuși, optimiști! Chiar dacă piața construcțiilor trece printr-o perioadă grea, din cauza lipsei de forță de muncă, a unei legislații care nu încurajează mediul privat, chiar dacă investițiile pe fonduri europene par pierdute pentru anul 2017 iar legislația achizițiilor publice este, de multe ori sacul de balast care ne ține pe loc, operatorii din domeniu rămân încrezători. FPSC le este alături, Federația noastră implicându-se activ pentru o piață concurențială corectă, dominată de profesionalism și un cadru legislativ adecvat și coerent.